Înainte de primul sunet, există doar suspensia. Nu e frică, nu e așteptare — doar o prezență abia conturată, care descoperă că poate fi. Infinitul nu se vede; se simte ca o respirație fără început.
„Trezirea în Tăcere” deschide Deriva Celestă ca o poartă spre interior. Piesa nu grăbește nimic: fiecare pad respiră lent, fiecare tăcere e la fel de importantă ca notele. E muzică pentru ascultători care știu să aștepte.
Aceasta e poarta albumului — un loc unde poți intra fără grabă, lăsând în afară zgomotul lumii de zi cu zi. Tot ce urmează se naște din această liniște.
